Alta faza nesarata din partea handicapatului (caruia cu greu ma abtin sa-i spun numele, si al lui si ale curvelor care le are la usa adica fi-sa si nevasta-sa, despre care poate va povestesc alta data), a fost acum doua ierni. Ninsese ca la balamuc, gen abia se deschidea usa de la scara. Eu lucrez de acasa, asa ca ma durea la bascheti, in schimb sotul meu a plecat pe jos la birou ca n-a fost chip sa scoata masina din parcare, si chiar daca pierdea timpul sa dea nametii jos de pe ea, nu avea pe unde sa circule, ca deh daca nu stai la bulevard, printre stradute nu vine nici dracu sa dezapezeasca, decat dupa ce se topeste zapada singura. Una peste alta, seara dupa cina am zis sa iesim impreuna afara sa dam la lopata sa ni se mai aseze mancarea. Nici a doua zi nu planuia sa plece cu masina, dar am zis sa curatam masina si locul pe care sta, sa ne facem de lucru. Ne-a luat 3 ore, am facut si febra musculara, oameni de birou ce sa faci. Curatasem frumos pana la asfalt, masina si ea bec. Zapada am lipit-o de stalpul de care erau legate ghenele, ca acolo o facuse morman toata lumea care daduse in ziua respectiva zapada de pe la masini, de pe trotuar. Am facut chiar si poteca pana la ghena.
    A doua zi cat timp al meu era la servici, pe dobitoc l-a apucat vrednicia, ca na, iesise toata lumea la dezapezit si sa nu se lase mai prejos sa nu care cumva sa zica lumea ca el nu face nimic. A iesit cu nevasta si fata si s-au apucat sa lopateze. Nimic rau pana aici. Desteapta de nevasta-sa a inceput sa curete aleea de la iesire din scara, iar toata zapada unde credeti ca a pus-o? Ati ghicit, peste gardulet la noi pe masina. Zapada ca zapada, da cu tot cu gheata care se formase sub zapada. A fost vrednica femeia ce sa zic. Eu am vazut la un moment dat pe geam ca e harnica prin fata blocului, dar clar n-am stat sa spionez pe geam ca aveam si eu treaba, si in plus asta cu spionatul e obiceiul ei nu al meu, deci nu puteam sa-i fur meseria. Prin urmare n-am observat unde arunca ea zapada.
    Cand a venit al meu de la servici si n-a mai vazut masina de zapada s-a luat cu mainile de cap. A venit in casa injurand, cum ar fi facut oricine. Acum eu aia calma am zis:
    -Hai da-i incolo, nu mai face ca toate alea ca n-am chef sa ma cert ca la usa cortului in fata blocului.
    Si am iesit dupa vreo doua ore impreuna din nou sa dezgropam masina. Si ne intalnim jos cu individa care foarte nonsalanta:
    -Aaaa, eu am dat zapada acolo, hi hi hi, ca n-am avut unde sa o pun, hi, hi, hi! si pleaca in casa.
    Moment in care ne-au apucat spumele pe amandoi. Adica o comiti, o comiti, dar mai te si lauzi cu ce isprava ai facut??? De nervi al meu a inceput sa lopateze si sa injure ca toti dracii, a facut-o de la proasta pana la handicapata, cum i-a venit la gura. Cum ea are obiceiul sa asculte pe geam ce vorbeste lumea clar l-a auzit pe asta injurand de mama focului, dar n-a indraznit sa zica nimic.
    Lopetile cu care dezapezeam erau lasate de tata la gradina pentru bloc, si le tinea Gicica asta de la parter sub balcon, unde avea un fel de dulap cu lacat, ca erau ale lui acum. Evident i-am cerut sa ni le dea si noua. Pana am terminat noi s-a facut 12 noaptea si clar nu m-am mai dus la el la usa sa i le returnez. Nici in gradina nu le puteam lasa ca ramaneam fara ele, asa ca le-am pus in masina. A doua zi al meu a plecat cu masina la birou, iar cu o ora inainte sa ajunga acasa ma suna minorosita de fi-sa aluia de la parter:
    -Fataaaa, a zis tata sa-i dati si lui lopetile ca ii trebuie!
    Ii zic:
    -Sunt la al meu in masina, dar intr-o ora ajunge acasa si i le da.
    Ajunge el acasa si se duce glont sa-i dea lopetile bizonului care statea la barfa cu un vecin in fata blocului.
    -Pana ai venit tu mi-am cumparat altele, ia sa-mi dai banii pe ele!
    Al meu se uita chioras la el si ii zice:
    -Bine o sa-ti dau! si da sa plece.
    Eu urmaream pe geam sa vad ce se intampla. Bizonul, enervat la culme ca nu reuseste sa iste scandal continua:
    -Da de ce ai aruncat zapada aici langa stalp ca nu mai putem din cauza ta sa aruncam nici gunoiul?!
    Noi care facusem si poteca pana la ghena, da in fine, al meu se abtine, cu greu ce-i drept, cu gandul ca ignoranta doare cel mai tare. Bizonul nu se lasa:
    -Eu am aruncat-o in gradina sa nu incurce pe nimeni!!!
     Atunci al meu s-a innegrit la fata si i-a zis:
    -Prietene pe bucatica de gradina in care ai aruncat era o masina in caz ca n-ai observat.
    -Pai ce acolo e parcare? acolo e gradina nu parcare! Da ma uit in ochii lu socra-tu si nu te dau afara cu masina de aici din gradina mea!
    Mda, gradina lui.

    -Daca te uitai in ochii lu socra-miu nu dadeai zapada pe masina lui (tata ne daduse Dacia lui veche sa ne folosim de ea pana reusam sa ne cumparam masina), ca daca era masina mea discutam altfel!
    -Adica ce ma ameninti?
    Si a inceput: ca face, ca drege, ca nu stim cine e el, ca ne da afara din bloc (mda, si gradina si blocul sunt ale lui in viziunea bolnava pe care o are). Ridicase chiar si lopata la al meu sa ii dea una in cap de ciuda ca el urla si facea tensiune si al meu isi continua linistit drumul spre scara. A lasat imediat lopata jos cand a vazut ca asta se intoarce sa-i mai zica doua si intra in scara.
    De la acest incident nu ne-am mai vorbit. Si ce bine a fost. Eram chiar bucurosi ca nu mai avem deaface cu el, dar din pacate lucrurile nu aveau sa ramana asa...

    De la varsta de cinci ani (acum am 27) m-am mutat impreuna cu parintii mei intr-un bloc cu doua etaje de la marginea Bucurestiului. O zona retrasa fara prea mare trafic si galagie. Toate bune si frumoase. Blocul are 2 scari a cate 9 apartamente fiecare, deci ne cam cunoastem intre noi de mult timp avand in vedere ca majoritatea locatarilor stau aici de cand s-a terminat constructia blocului (1990).

    Blocul are de jur imprejur un spatiu verde. Spatiu verde poate fi numit acum, ca atunci cand ne-am mutat era desert. Tatal meu, om gospodar, care a crescut la curte, a cam dus lipsa de gradina si de muncile pe care le are un om invatat la curte, asa ca a inceput sa amenajeze de placere bucata de gradina care era sub geamurile noastre (care tine pana in dreptul intrarii in scara) implicit si de sub geamurile celui de la 1 care sta sub noi, si celui de la parter. Cu acordul vecinilor, a pus flori, iarba, vita de vie, copacei n-a pus erau deja acolo. Toti vecinii au fost incantati. Tot cu acordul vecinilor pe bucatica de langa intrarea in scara, tata si-a parcat masina. Acolo nu prea se putea planta mare lucru din cauza ca sub cele 2 palme de pamant era beton (habar n-am de unde sau ce a fost acolo inainte sa se construiasca blocurile). Acum 5 ani au venit si in zona noastra sa asfalteze (in sfarsit!!!) ca era un drum de ii plangeai de mila, numai cratere si praf. Buuun!! Pe toata strada mai sunt si altii care procedeaza la fel cu parcarea, iar nenicii care turnau bitum-ul pe strada au pus si pe unde au vazut ca se parcheaza masini, implicit si pe locul tatei. Ne-am gandit noi ca poate urmeaza sa amenajeze si locuri de parcare pe care sa le platesti la ADP, dar nici vorba de asa ceva.

    Acum 4 ani de zile avand o relatie serioasa, ai mei au decis sa se mute inapoi la curte si sa ma lase pe mine si pe iubitul meu (acum sotul) sa locuim in apartament. Parinti de milioane, ce sa mai zic.

    La parter avem un vecin, evident. Ala care sta sub noi. Bine, nu chiar sub noi, sub vecinul de la 1 care sta sub noi. Toata lumea il stie de barfitor si mitoman. Acum are vreo 60 de ani si i se potriveste zicala "Omul cand imbatraneste ori moare ori se tampeste". Nu! el n-a murit, din pacate, doar s-a tampit, nu ca n-ar fi fost si inainte, dar pe masura ce trece timpul, la el se accentueaza imbecilitatea. Inainte avea tot timpul ceva de impartit cu vecinul de la 1 ca era tigan. Tipul nu era tigan era doar mai brunet si in orice caz nu se comporta ca un tigan, era un om normal care nu deranja pe nimeni, mai putin pe el. Mereu ii gasea nod in papura, ba ca de ce alearga copii prin casa, ba ca ii vin gandaci de la el, ca trage apa de la WC la 12 noaptea, da ce ai vrea sa las rahatul acolo daca ma trece la 12 noaptea? In orice caz asta de la 1 s-a mutat cam la un an dupa ce am ramas noi singuri. Asta de la parter, "saracu" n-a mai avut prieten de scandal, s-a plictisit si a trecut la noi. Cu ala de s-a mutat proaspat in bloc e prieten, asta pana o sa-si dea si ala seama ce animal e. A fost cu lugu-lugu si pe langa noi, pana cand a inceput sa minta cum ii sta in caracter, pentru ca am zis si mai sus e mitoman, dar la modul grav, e boala psihica asta. Al meu fiind mai aprig din fire nu prea suporta sa fie mintit asa in fata, asa ca a inceput sa nu mai stea prea mult la barfa cu boul de la parter cand il aborda in fata blocului. Boului evident nu i-a comvenit. Nimic grav pana cand a aflat ca al meu sot e ungur. Doar cu numele ca in rest e nascut si crescut la Bucuresti. Dar asta nu conteaza, important e ca a inceput putin cate putin sa-i caute nod in papura.

   Sa va povestesc cum a venit prima data al meu cu vena umflata la tampla din cauza cretinului:
   Dupa ce a plecat tata din bloc, asta de la parter a pus monopol pe gradina, ca el sta la parter si e dreptul lui, a pus lacat(desi nu are voie ca e terenul statului nici macar al blocului), gata nimeni nu mai intra ca stricati gradina, ca el s-a chinuit o groaza sa o faca frumoasa. Da, asa ii place lui sa-si insusasca munca altuia. In fine. Intr-o primavara s-a apucat cretinul sa demonstreze ce gospodar e el si a aruncat prin gradina cu seminte de iarba. Langa parcarea noastra (ca am preluat parcarea de la tata) este o fasie de pamant impresmuita de caramizi, acolo n-a pus.  Bineinteles ca habar n-a avut sa o puna si nu prea i-a iesit. Al meu a zis sa ia exemplu si sa puna si el iarba in nenorocita de fasie de pamant, asa ca, intr-o zi cand am mers in vizita pe la tata i-a cerut niste seminte, ca el are destule avand in vedere ca presara prin toata curtea in fiecare primavara. Tata i-a zis: "Ba tu vrei sa te certi cu "Gicica" de la parter?" (tata stiind ce handicapat poate sa fie).  Al meu, a zis ca glumeste si nu prea a priceput care-i faza, dar a aflat la scurt timp. Ajuns acasa si entuziasmat, s-a apucat sa sape bucatica respectiva, a pus semintele, a batatorit apoi pamantul cum il invatase tata, a udat si apoi s-a carat in casa. La 2 saptamani, deja era acolo frumusete de iarba deasa si inalta. Si cum admira el asa, iese si cretinul din scara iar al meu cu nicio intentie de a-i face in ciuda ii zice: "Ai vazut nenea ce iarba frumoasa mi-a crescut?" La care handicapatul: "Pai normal ca ti-a crescut daca ti-am sapat-o eu!" WTF??? Adica cum sa reactionezi la asa ceva? Ce poti sa mai spui? Nu mai spui nimic ca ramai cu gura cascata de tupeul bolnav pe care il au unii. Si de atunci, al meu s-a hotarat sa se rezume la "buna ziua vecine" si cam atat, sa nu mai stea la prea multe povesti cu el pt ca omul nebun e periculos. Respect ca intre vecini si cam atat, fara prea mare prietenie, desi eu si tata ii spusesem de la inceput, dar omul pana nu da cu capul de pragul de sus...

   De atunci au mai urmat si alte porcarii, pe care urmeaza sa vi le povestesc intr-un post viitor.